Cei mai avizi privitori de videoclipuri porno sunt femeile

5/03/2020 | Opinión

În societatea noastră, consumul de conținut pentru adulți a fost adesea asociat în mod stereotip cu bărbații. Această presupunere se bazează pe convingerea că bărbații au un apetit sexual mai mare și sunt mai predispuși să se complacă în conținut sexual.

Cu toate acestea, studii recente au început să pună la îndoială această convingere de lungă durată, sugerând că este posibil ca femeile să nu fie atât de pasive în ceea ce privește consumul de conținut pentru adulți pe cât s-a presupus că ar fi. Acest articol intitulat «Cei mai avizi privitori de videoclipuri porno sunt femeile» își propune să facă lumină asupra acestei descoperiri neașteptate, să deschidă un dialog despre sexualitatea feminină și să spargă stereotipurile existente. Aprofundând cercetările și studiile, articolul explorează schimbarea demografică în ceea ce privește consumul de conținut explicit.

Spargerea stereotipurilor: explorarea adevărului despre consumul de porno feminin

Stereotipurile privind consumul de conținut pentru adulți sunt spulberate de studii care arată că femeile sunt consumatoare avide, adesea mai mult decât bărbații. Femeile, la fel ca bărbații, sunt persoane cu o sexualitate diferită și au preferințe diferite; prin urmare, ar fi eronat să se presupună că materialele erotice nu au nicio atracție pentru ele. În mod surprinzător, într-o demonstrație de sfidare a gândirii normative, anumite studii oferă dovezi că femeile reprezintă o parte semnificativă a celor care consumă pornografie. Un astfel de studiu a arătat că femeile sunt cu 113% mai predispuse să caute astfel de conținut decât bărbații, o statistică extrem de neașteptată în lumina presupunerilor tipice.

Această revelație uluitoare sugerează că societățile noastre, adesea de natură patriarhală, încă se luptă să accepte realitatea sexualității feminine, stigmatizând astfel femeile care consumă conținut pentru adulți. Femeile care se uită la pornografie sunt adesea etichetate pe nedrept ca fiind vulgare sau promiscue, perpetuând un dublu standard dăunător. În realitate, consumul lor nu face decât să oglindească modul în care bărbații se implică în conținutul pentru adulți, reflectând impulsurile și fanteziile lor sexuale. Prin urmare, trebuie să renunțăm la credințele încăpățânate și să recunoaștem că vizionarea de filme porno în rândul femeilor nu este nici anormală, nici rușinoasă, ci o dovadă a autonomiei lor sexuale.

Provocarea percepțiilor: emanciparea femeilor și pornografia

Studii recente contestă percepția stereotipică a consumului de pornografie, indicând că femeile sunt cele mai active privitoare de conținut pentru adulți. Responsabilizarea femeilor în pornografie nu înseamnă obiectivarea femeilor, ci mai degrabă recunoașterea faptului că femeile au la fel de mult drept ca și bărbații să se implice în astfel de conținut în funcție de dorințele lor. Consumul de pornografie de către femei contrazice perspectiva de lungă durată conform căreia acest sector este predominant masculin și este creat exclusiv pentru plăcerea bărbaților.

Schimbarea tendinței, caracterizată prin creșterea numărului de femei care se uită la filme porno xxx, evidențiază faptul că femeile își afirmă controlul asupra dorințelor și anxietăților lor sexuale, folosind pornografia ca pe o cale de evacuare. Aceasta ilustrează schimbarea rolurilor sociale ale femeilor, eliberarea lor sexuală și creșterea încrederii de sine în exprimarea deschisă a dorințelor lor. În timp ce acest subiect invită atât la critică, cât și la încurajare, este de netăgăduit faptul că se modifică percepțiile bazate pe gen legate de imaginile sexuale. Ascensiunea pornografiei feminine și feministe, care se concentrează pe egalitatea sexuală și plăcerea reciprocă, împuternicește și mai mult femeile, subliniind influența lor crescândă în această sferă odată dominată de bărbați.

Femeile nu mai sunt consumatoare tăcute, ci membre vocale și împuternicite ale publicului care remodelează industria de conținut pentru adulți. Această realitate disruptivă oferă un punct de vedere nou asupra clișeului persistent conform căruia femeile nu sunt stimulate vizual și pune la îndoială percepția sexualității feminine.

Înțelegerea perspectivei feminine: examinarea motivelor din spatele creșterii vizionării porno în rândul femeilor

Cercetările au arătat o tendință de creștere a numărului de femei care privesc pornografia, ceea ce contrazice ideea stereotipică potrivit căreia pornografia este un domeniu predominant masculin. Dovezile au evidențiat faptul că cei mai înfocați privitori de pornografie tind să fie femei, ceea ce ar putea părea surprinzător, având în vedere natura adesea misogină a pornografiei tradiționale. Cu toate acestea, cercetând mai adânc, este evident că o multitudine de motive influențează această tendință. Accesibilitatea crescută a conținutului prin intermediul internetului este, fără îndoială, un factor esențial. Având în vedere că tot mai multe femei își îmbrățișează sexualitatea, există un stigmat redus legat de consumul de pornografie feminină.

Un raționament predominant este dorința femeilor de a-și explora fanteziile sexuale într-un mediu sigur și controlat. În plus, multe femei apreciază pornografia pentru capacitatea sa de a oferi o stimulare sexuală imediată. Este esențial, totuși, să recunoaștem că nu toate femeile se bucură de pornografie din aceleași motive sau caută aceleași tipuri de conținut. Unele preferă erotica feministă sau centrată pe femei, care descrie plăcerea și consimțământul reciproc, în locul pornografiei tradiționale. Astfel, este evident că creșterea numărului de femei care se uită la filme porno nu numai că reflectă normele societale în continuă schimbare privind sexualitatea, dar subliniază și importanța înțelegerii perspectivei feminine în cadrul acestor discuții.

În concluzie, articolul risipește stereotipul conform căruia bărbații sunt cei mai avizi spectatori de conținut pentru adulți și subliniază faptul că femeile constituie o parte semnificativă a consumatorilor de materiale pornografice. Această schimbare socio-culturală nu numai că pune în discuție normele sociale existente, dar sugerează și necesitatea unui dialog deschis despre sexualitate, în special despre sexualitatea femeilor. Având în vedere acest lucru, este esențial ca industria de conținut pentru adulți să răspundă la această schimbare, eventual prin crearea de conținut care să reflecte mai mult preferințele și experiențele femeilor. Mai mult, aceste constatări ar trebui să încurajeze continuarea cercetărilor pe tărâmul complex și insuficient studiat al dorințelor și comportamentelor sexuale ale femeilor.

Autor

  • Investigador del CIDAF-UCM. A José Ramón siempre le han atraído el mestizaje, la alteridad, la periferia, la lejanía… Un poco las tiene en la sangre. Nacido en Pamplona en 1942, su madre era montañesa de Ochagavía. Su padre en cambio, aunque proveniente de Adiós, nació en Chillán, en Chile, donde el abuelo, emigrante, se había casado con una chica hija de irlandés y de india mapuche. A los cuatro años ingresó en el colegio de los Escolapios de Pamplona. Al terminar el bachiller entró en el seminario diocesano donde cursó filosofía, en una época en la que allí florecía el espíritu misionero. De sus compañeros de seminario, dos se fueron misioneros de Burgos, otros dos entraron en la HOCSA para América Latina, uno marchó como capellán de emigrantes a Alemania y cuatro, entre ellos José Ramón, entraron en los Padres Blancos. De los Padres Blancos, según dice Ramón, lo que más le atraía eran su especialización africana y el que trabajasen siempre en equipos internacionales.

    Ha pasado 15 años en África Oriental, enseñando y colaborando con las iglesias locales. De esa época data el trabajo del que más orgulloso se siente, un pequeño texto de 25 páginas en swahili, “Miwani ya kusomea Biblia”, traducido más tarde al francés y al castellano, “Gafas con las que leer la Biblia”.

    Entre 1986 y 1992 dirigió el Centro de Información y documentación Africana (CIDAF), actual Fundación Sur, Haciendo de obligación devoción, aprovechó para viajar por África, dando charlas, cursos de Biblia y ejercicios espirituales, pero sobre todo asimilando el hecho innegable de que África son muchas “Áfricas”… Una vez terminada su estancia en Madrid, vivió en Túnez y en el Magreb hasta julio del 2015. “Como somos pocos”, dice José Ramón, “nos toca llevar varios sombreros”. Dirigió el Institut de Belles Lettres Arabes (IBLA), fue vicario general durante 11 años, y párroco casi todo el tiempo. El mestizaje como esperanza de futuro y la intimidad de una comunidad cristiana minoritaria son las mejores impresiones de esa época.

    Es colaboradorm de “Villa Teresita”, en Pamplona, dando clases de castellano a un grupo de africanas y participa en el programa de formación de "Capuchinos Pamplona".

Más artículos de Echeverría Mancho, José Ramón